In varful Muntelui ,aproape de Dumnezeu...parca simt mirosul stelelor...inchid ochii si ma gandesc la El...la cat de mult m-a iubit...
Respir aer curat, puternic, ca sa-mi vindece plamanii bolnavi de lume si aerul ei...si soptesc secrete florilor albastre adancindu-mi privirea fierbinte in apa de izvor.
Ele imi povestesc cum un fulger rapid scria pe cer cu litere de foc povestea nemuririi...si apare fulgerul si vad pe cer povestea scrisa...
Poate e povestea mea...
Am inceput sa numar clipele si in ochi mi-a aparut zambetul fricii...
Dintr-o data picuri de lumina au inceput sa cada pe pamant...si florile albastre si apa de izvor au alergat sa prinda stropii din soare...
Eu am mai ramas pe Munte, sub ploaia de lumina...simtind miros de Cer...